ROZMARINUL

Rozmarinul este denumit de către botanişti Rosmarinus officinalis, fiind încadrat în familia Laminaceelor. Denumirea sa provine din latinescul romarinus şi înseamnă "roua mării", însă este cunoscut şi sub denumirea de "planta fecioarei" sau "planta nunţii". Rozmarinul este originar din regiunile mediteraneene şi Uruguay, însă în prezent se cultivă şi în Spania, Franţa, Africa de Nord sau Statele Unite ale Americii.

Planta se prezintă sub două forme, o specie care creşte pe verticală şi a cărei înălţime poate ajunge până la 1,5 m şi o specie târâtoare. Frunzele pot fi verzi, galbene, roz sau bleu, iar florile albastre, albe sau roşii. Forma frunzelor este de ace, lungimea acestora putând atinge până la 4 cm, iar lăţimea până la 5 mm.

Ca aproape toate plantele ce se utilizează în bucătărie, şi rozmarinul se foloseşte în cadrul tratamentelor naturiste, cunoscut fiind faptul că are efecte benefice asupra creierului, dar şi a activităţii emoţionale, îmbunătăţind memoria şi gândirea. De asemenea, este un bun remediu împotriva răcelii sau a durerilor de cap, dar şi a bolilor digestive datorită conţinutului său bogat în fier, calciu, vitamina B6 şi antioxidanţi.

În bucătărie se foloseşte în special pentru prepararea mâncărilor cu specific mediteraneean, folosindu-se fie proaspăt, fie uscat. Între principalele întrebuinţări culinare ale rozmarinului se pot aminti:

• se combină cel mai bine cu carnea de miel, însă se foloseşte şi pentru preparatele din porc, pasăre sau vită;
• se foloseşte frecvent pentru marinarea cărnii deoarece este o plantă plină de antioxidanţi care distrug bacteriile şi previn alterarea preparatelor;
• se foloseşte pentru prepararea mâncărurilor pe bază de legume, în special cele ce conţin roşii, dovlecei, vinete şi morcovi;
• se utilizează pentru anumite sosuri, mai ales cele pe bază de unt sau portocală;
• merge foarte bine în preparatele pe bază de ouă;
• cercetătorii au demonstrat faptul că prin adăugarea rozmarinului în mâncare se previne formarea anumitor compuşi cancerigeni care apar de obicei când carnea se prăjeşte, frige sau fierbe;
• se combină cu cimbrul, dar şi cu alte ierburi mediteraneene cum ar fi busuiocul sau oreganul, însă merge excelent alături de usturoi;
• dacă este utilizat în formă proaspătă, se introduce la începutul preparării, urmând ca la sfârşit să fie scos;
• dacă se foloseşte uscat se recomandă să fie folosit în cantităţi reduse întrucât are un gust puţin iute şi amărui;
• înainte de a fi introdus în mâncare trebuie frecat între degete pentru a se mărunţi şi a se activa în acest mod uleiurile esenţiale;
• rozmarinul proaspăt se poate păstra la frigider;
• rozmarinul uscat trebuie depozitat în recipiente care să nu permită pătrunderea aerului, în locuri răcoroase şi fără umezeală.